Istoria Bisericii

Pînă la 1812, din punct de vedere bisericesc, întreaga Basarabie a fost sub jurisdicţia Mitropoliei Moldovei. Către acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, în cea mai mare parte de tipul “Arhistratigov” (adică cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil).

La 4 iunie 1813, prin decizia confirmată de împăratul Alexandru I, pe teritoriul Basarabiei s-a format Eparhia Chişinăului şi a Hotinului. Peste 7 ani a fost trecută ca Episcopie de clasa a II-a. În acest timp (în anii 1812-1821) ca Mitropolit al Moldovei a fost Gavriil Bănulescu-Bodoni. 

Lăcaşele de cult erau construite, în acea perioadă, din scânduri groase şi lungi, dispunând, de regulă de două rînduri de veşminte una din mătase şi una din pînză dăscălească. Sfintele vase bisericeşti erau confecţionate din cositor şi staniu. Biserica avea practic toate cărţile necesare cum ar fi Liturghier, Evanghelia, Molebnicul, Triodul, Antologhionul, Octoihul, Ceaslovul, Mineile etc.

Deci după aceste specifici relatat mai sus, conform unor surse, date despre biserica din lemn din satul Mereni, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” avem cu referire la anul 1797. De menţionat este faptul că la acest an Biserica deja cu mult timp în urmă activa. Cu privire la Biserica din piatră, unul din cele mai vechi documente cu referinţă la locaşul sfânt de piatră ţine de 20 martie 1813.

Un alt document vechi cu privire la biserica de piatră datează din 1 noiembrie 1816 din el reiese că biserica din lemn fiind “foarte veche”, mirenii rugau să li se permită construcţia unei noi biserici.

Biserica din piatră a fost construită, după proiectul arhitectului Lavrente Kraevski care a vizitat satul la 23 martie 1817, timp în care construcţia locaşului deja începuse. Patru ani mai târziu Nazaria Hâncu protoiereu al ţinutului Orhei, informa Mitropolia că împreună cu arhitectul Lavrente Kraevski a vizitat la 21 august 1821 satul Mereni. În urma unor verificări speciale s-a constatat ca constructorii nu s-au abătut de la planul propus. În acelaşi timp, ei (constructorii) se obligau să finiseze construcţia locaşului către primăvara anului 1822.

Primordial la acest capitol este de remarcat faptul că, anul 1818 este anul înregistrării Bisericii de piatră ca locaş de cult (Parohia s. Mereni), unde se desăvârşea Sfînta şi Dumnezeiasca Liturghie şi celelate Sfinte Taine bisericeşti.

Cu privire la păstorii acestui Sfânt Locaş putem menţiona că, în acei ani aici păstoreau preoţii Oprea Margine (n.1766) şi Andrei Margine (n.1769). Ca dascali activau Afanasie Strîmbei (n.1800) şi Gavril Glijinschi (n.1787).

Pentru că biserica nu avea propriul său pămînt, începând cu anul 1839, preoţii de aici se adresează către instanţele superioarecu rugămintea să li se acorde cele 66 de desetine ce li se cuveneau conform legilor de atunci. Din diverse motive, locaşul este împroprietărit cu pămînt relativ tîrziu: la 6 septembrie 1854 în timpul cînd aici păstorea preotul Vasile Butuc. Patru ani mai tîrziu era preot Ioan Margină. La 24 iunie 1860 el îşi pune semnătura pe planul moşiei bisericeşti. Conform planului, cele 66 de desetine bisericeşti se mărgineau cu partea de sus a Merenilor.

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea aici a păstorit o perioadă relativ îndelungată preotul Gheorghe Rejep („părintele Egor”), absolvent al Seminarului Duhovnicesc din Chişinău şi al Academiei Duhovniceşti din Kiev. Lui îi aparţine iniţiativa reconstruirii a bisericii în anii 1867-1869. Anume atunci, prin adăugirea a două aripi la naos (părţilor laterale a altarului - veşmîntăriea şi pălămăriea), ridicarea clopotniţei, mărirea pronausului şi a doua intrare în biserică, biserica luând forma crucii, formă care se păstrează pînă în prezent. De menţionat că la reconstrucţia bisericii a mai contribuit substanţial Lupu Speianu şi rudele sale.

În anul 1880 la locaşul sfânt din Mereni păstorea părintele Ioan Gh. Platon (n. 1845), fiu de preot şi absolvent al Seminarului Duhovnicesc din Chişinău (1870). Tot aici activa şi Vasile A.Marin (n.1808), care de la 25 noiembrie a fost pălămar, iar din 1838 – diacon. Mai precizăm că în 1880 la locaşul sfânt din Mereni erau atribuiţi şi locuitorii satului Slobozia Chirca, proprietate a mănăstirei Sf. Spiridon din Iaşi.

La începutul sec.XX în biserică au activat preoţii: Ioan Ilaşco, Emilian Budeanu, Petru I.Taban (n.1869) şi Gheorghie A. Culicovschi, pălămarii Isac Cubanovici, Gheorghe A. Chelaru (1880) şi Andrei D.Margine (1887).

La 1 martie 1902 satul a procurat un clopot cu o greutate de 30 de puduri şi o icoană a Maicii Domnului, plătind pentru acestea 700 ruble. Peste un deceniu locaşul sfânt suportă o reparaţie capitală (interior şi exterior 1920-1924). Printre sătenii care au contribuit financiar îi menţionăm pe ctitorii: Semion Loghin, Ion M. Iordăchescu, Zaharia Ciobanu, Ion Calmâc, Luchian Nuţă, Varlam Platon, Ana Ciobanu etc. (Kişiniovskie Eparhialnîie Vedomosti, 1901, p.375, 485, 639, idem, 1902, 125; 1903, p.318, 585, idem, 1904, p.1,3; 1905, p. 161; 1909, p.28, 48, 488; Spravocinaia Kniga Kişiniovskoi eparhii na 1915 god, Chişinău, 1915, p.142)

În anii 1920 aici a păstorit preotul Ioachim Caragea. Conform formularului de serviciu al bisericii din Mereni, întocmit către 1933, aici era preot paroh Petru Ababii (n.1903).

Părintele Petru a fost absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău (1924). A fost hirotonit ca diacon la 13 februarie 1927, iar la 20 februarie în acelaşi an ca preot, la 1 decembrie 1932 a fost transferat ca preot paroh la parohia din Mereni. Al doilea preot, care păstorea către 1933 în Mereni a fost părintele Nicolaie Tutoveanu (n.1883), fiind absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău. A fost hirotonit ca diacon la 19 iunie 1911, iar pe 6 august 1911 a fost hirotonit ca preot, iar la 1 mai 1920 a fost încadrat ca preot la parohia din comuna Mereni.

Către anul 1933 funcţia de epitropi era îndeplenită de către Panteleimon Vasiliţă, Efimie Ciobanu şi Marcu Baciu. Printre personalul bisericesc ţinem să-l menţionăm şi pe diaconul Ioan Praniţchi (n.1978), fiind absolvent al Şcolii de cântăreţi din Chişinău (1906), începând cu 5 noiembrie 1919 este numit cântăreţ în comuna Mereni. La 10 ianuarie 1926, pentru vrednicia sa de câmtăreţ, este hirotonit ca diacon. Mulţi ani a lucrat în funcţie de cântăreţ şi Andrei Margine (1887).

La Arhiva Naţională a Republicii Moldova se descoperă un inventar a bunurilor bisericii din Mereni către anul 1942. Potrivit acestui document biserica dispunea atunci de un lot de pămînt cu o suprafaţă totală de 24 ha şi alte două a cîte 1 ha. Fiind construită din piatră chiar în mijlocul satului şi având forma crucii, locaşul sfânt era acoperit cu tablă galvanizată. Suprafaţa ocupată de biserică avea 1214,8 km², iar a ogrăzii 2712 km². Către acelaşi an, 1942, biserica se află în reparaţie din cauza distrugerilor suferite în urma cutremurului din toamna lui 1940.

Inventarul bisericii era constituit dintr-o catapeteasmă, 36 icoane, 16 sfeşnice, 20 de vase sfinte, 30 covoare, 33 cărţi, 12 dulapuri, 6 clopote, 30 candele. În afară de aceasta, biserica dispunea de 2 case parohiale construite din piatră cu o suprafaţă totală de cca 160 m².

Din 1942 şi până în 1952 aici a păstorit părintele Anatolie S.Mălai (n.1913), iar în continuare, pînă la închiderea locaşului, 1963, a slujit preotul Leonid S.Mălai.

Biserica a fost închisă în noiembrie 1963 de către sovetici, preotul Leonid Mălai opunându-se regimului totalitar de atunci. Dar ei prin diverse încercări, metode dubioase totuşi au obţinut cheile bisercii şi au închis biserica, iar preotul a fost arestat cîteva luni, i-au dat drumul pentru că nu aveau nici un motiv de al mai ţine. La lăsat să practice preoţia numai că nu în Mereni, a decedat la 25 august 1980. Dar lucrurile din interiorul bisericii s-au păstrat neatinse până în 1978. Apoi au fost sparte geamurile, a fost dărâmat un perete şi s-a făcut un garaj al colhozului, în centrul bisericii, pe locul unde era policandrul, a căzut o bucată de pod şi ploua înăuntru. Din această cauză policandrul a fost defectat. În casa parohială a fost deschisă poşta satului. Tot în acelaşi an inventarul bisericii iconostasul, icoanele au fost scoase din biserică şi duse în depozitul colhozului, numai policandrul a rămas pe loc. În 1978 aici a lucrat o echipă de constructori veniţi din Odessa. Ei s-au ocupat atât de interior, cât şi de exterior, pe care le-au tencuit şi văruit. În octombrie în acelaşi an se întemeiază muzeul satului în interiorul bisericii, cheile de la biserică sunt date lui Emilian Baciu pentru a dirija acest muzeu. În anul 1982 se mai face reparaţia acoperişului, a fost îndreptată şi una din crucile de pe biserică, care s-a înclinat din cauza cutremurului din martie 1977.

În ianuarie 1989, în localul case de cultură are loc adunarea a întregului sat la care se pune problema redeschiderii bisericii din s.Mereni. La aceeaşi adunare s-a hotărât să se strângă mijloacele necesare pentru o nouă reparaţie. Pictorii care au restaurat interiorul bisericii au lucrat aici din 1989-1992. Unul dintre aceştia, Emanuil Brihuneţ, actualmente este preot-paroh la biserica “Sf. Nicolaie” din Mileştii Mici, Ialoveni, iar Victor Agapitov, s-a stabilit ulterior în Polonia.

Din mila lui Dumnezeu Biserica cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil din s.Mereni a fost redeschisă în anul 1989 şi prima Sfântă Liturghie s-a săvârşit în Duminica Floriilor. Atunci parohia era păstorită de către preotul - paroh protoiereul Andrei Şeremet (n.1951), numit paroh al acestei Biserici la data de 21 aprilie 1989, până în anul 2001(anul trecerii la cele veşnice în urma unei nemiloase boli). Protoiereul Andrei Şeremet în anul 1966 – 1967 absolveşte şcoala medie. Îşi continuie studiile la Colegiul Cooperatist din or. Chişinău pe care îl absolvete în anul 1969. În acelaşi an depune actele la Institutil Cooperatist din or. Livov, Ucraina şi în timpul studiilor este recrutat în cadrul serviciului militar, Republica Kazakhstan (Baikonur), serviciu desfăşurat până în anul 1973.

Apio, simţind chemarea lui Dumnezeu spre slujirea Bisericii lui Hristos depune actele la Seminarul teologic din or. Odessa (Ukraina), instituţie care este absolvită în anul 1976.

În anul 1976, la 20 februare se căsătoreşte cu dra Cireş Maria, fica Preotului Gheorghe Cireş şi preotesei Eugenia Cireş. În acelaşi an (la 24 iunie 1976) este hirotonit în treapta de diacon de către Mitropolitul Serghie (Petrov), Mitropolit de Odessa şi Herson.

La 19 decembrie 1976 este horotonit în treapta de preot de acelaşi Mitropolit.

În timpul slijirii tărâmului duhovnicesc a fost decorat cu următoarele distincţii bisericeşti:

Ø anul 1976 - Bederniţă (la hirotonie de preot)

Ø anul 1980 – Scifie colorată (Ionotan, Arhiepiscopul Chişinăului şi a întregii Moldove)

Ø anul 1987 – Camilafcă şi Cruce de Protoiereu (Serapion, Mitropolitul Chişinăului şi a Moldovei)

Ø anul 1988 – Protoiereu şi cu dreptul de a purta Paliţă (Pimin, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi a întregii Rusii)

Ø anul 1993 – Cruce cu pietre scumpe (decorat de ÎPS Vladimir Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove).

La 20 februarie 2001 după trecerea la cele veşnice, lasă Parohia în grija fului său preotului Vitalie Şaramet (n. 1977) şi a preotesei Maria Şaramet (n. 1956), până în prezent.